Ceramica nu imită dintele. Îl continuă.
Aici se lucrează bucata care se vede și care mestecă în același timp. Estetica e partea care se observă, protetica e partea care ține, iar dacă una e făcută fără cealaltă se strică amândouă.
Dinți uzați, ciobiți, cu obturații vechi sau cu o formă care nu mai ține
Un dinte natural nu are o culoare. Are cel puțin trei: colet mai saturat, corp intermediar, margine incizală aproape transparentă, care lasă să se vadă întunericul din spatele ei. De aceea o restaurare monocromă se recunoaște de la doi metri chiar dacă nuanța de bază e nimerită.
Ce fac în practică e să descompun dintele înainte să-l refac. Fotografiez cu lamela alături, în aceeași lumină, și notez unde se schimbă saturația, unde apar benzile albe și cât de translucidă e marginea. Notițele alea pleacă la laborator împreună cu forma, fiindcă tehnicianul nu are pacientul în față și lucrează cu ce îi trimit eu.
Formele pe care le folosesc merg de la restaurări adezive subțiri, unde se îndepărtează foarte puțin din smalț, până la acoperiri complete, când dintele a pierdut deja prea mult ca să mai susțină ceva parțial. Alegerea nu se face după cum sună, ci după cât smalț a mai rămas: adezivul ține pe smalț, iar pe dentină ține mai slab și mai puțin previzibil.
Când dintele e vital și doar uzat, prefer varianta care îndepărtează mai puțin, chiar dacă înseamnă o etapă în plus. Un dinte întreg nu se poate reface niciodată la loc.
Între probă și cimentare mai apar frecvent corecturi de culoare. E normal și e mai ieftin acolo decât după.
Nimic nu se cimentează definitiv înainte de a fi văzut în gură
- 01
Analiza dintelui
Se stabilește ce a mai rămas sănătos, dacă dintele e vital, dacă are fisuri și cum îl atinge dintele de deasupra când închizi gura. Ocluzia decide grosimile, iar grosimile decid ce fel de restaurare e posibilă.
- 02
Preparație și amprentă
Se îndepărtează strict cât cere spațiul pentru material, sub control vizual mărit. Amprenta e digitală, iar dacă marginea intră sub gingie o expun întâi, ca laboratorul să primească o linie clară și nu o presupunere.
- 03
Provizoriu
Porți o restaurare provizorie care copiază forma validată. Are un rol dublu: protejează dintele și îmi arată cum se comportă forma la vorbit și la mestecat, înainte ca ceramica să existe.
- 04
Probă și cimentare
Ceramica se probează neceramentată, cu paste de probă, la lumină de zi și cu tine în oglindă. Se cimentează abia după acordul tău, cu izolare, fiindcă lipirea adezivă nu iartă umezeala.
Ce nu poate face ceramica, oricât de bine e făcută
Nu ține în locul rădăcinii. Dacă dintele are o fisură verticală care coboară pe rădăcină, nicio acoperire nu o oprește. Restaurarea ar amâna extracția cu câteva luni și ar face-o mai complicată, așa că în situația asta îți spun de la început că mergem în altă direcție.
Nu compensează igiena. Marginea unei coroane e un loc unde placa se adună, iar gingia reacționează. Dacă periajul interdentar nu intră în rutină, restaurarea rezistă mai bine decât dintele de sub ea, ceea ce e exact varianta proastă.
Nu înlocuiește tratamentul de canal și nici nu îl repară. Când dintele are o infecție la vârf, aia se rezolvă întâi, cu un rezultat verificat, și abia după se îmbracă.
Nu rezistă la forțe pentru care n-a fost gândită. Ceramica subțire pusă la cineva care scrâșnește se fisurează, iar asta nu e un defect de material, e o folosire greșită a lui. De aceea întreb despre scrâșnit înainte, nu după.
Și nu îngheață timpul. Gingia se retrage cu anii la toată lumea, iar o margine care azi e ascunsă poate deveni vizibilă mai târziu. Nu pot să promit că nu se întâmplă. Pot să aleg poziția marginii astfel încât, dacă se întâmplă, să se vadă cât mai puțin.
Întrebările care apar de obicei la a doua vizită
Se va vedea că nu sunt dinții mei?
Depinde de cât de mult ne îndepărtăm de ce ai acum. O restaurare care păstrează caracterul dintelui vecin trece neobservată. Una care schimbă simultan forma, culoarea și poziția se observă, chiar dacă fiecare element în parte e corect.
Cât ține?
Nu-ți dau o cifră, fiindcă ar fi o cifră inventată. Ce știu e ce scurtează durata: scrâșnitul, igiena slabă și o ocluzie pe care n-am corectat-o. Pe astea trei le pot influența, și de acolo vine predictibilitatea.
Doare?
Preparația se face cu anestezie. După, dintele vital poate fi sensibil la rece câteva zile. Dacă sensibilitatea crește în loc să scadă, vreau să știu, fiindcă înseamnă altceva.
Pot alege eu culoarea?
Da, și o alegem împreună la lumină de zi, nu sub lampa unitului. Îți spun și când o nuanță pe care o ceri va arăta artificial lângă dinții pe care îi păstrezi, ca să fie o alegere informată, nu o surpriză.
Ce se întâmplă dacă se sparge una?
Se poate repara sau se reface, în funcție de unde s-a rupt. Prima întrebare nu e cum o refacem, ci de ce s-a rupt, altfel refacerea are aceeași soartă.